FAQ
Întrebări frecvente privind contabilitatea dezvoltării sustenabile
Ce este contabilitatea dezvoltării sustenabile?
Contabilitatea sustenabilității (denumită și contabilitatea costurilor reale sau contabilitatea capitalului natural și social) reprezintă analiza și evaluarea financiară a impactului social și de mediu. Ca parte a managementului sustenabilității corporative și ca urmare a creșterii obligațiilor de raportare, contabilitatea sustenabilității este mai solicitată ca niciodată.
Ce legătură există între contabilitatea și raportarea privind dezvoltarea sustenabilă?
Cerințele de raportare privind dezvoltarea sustenabilă includ evaluarea implicațiilor financiare ale riscurilor și oportunităților ESG. Contabilitatea sustenabilității poate fi un instrument util pentru a calcula valoarea monetară a impacturilor și dependențelor naturale și sociale. Contabilitatea sustenabilității poate fi utilizată ca parte a dublei evaluări a pragului de semnificație, precum și pentru a comunica costurile și beneficiile activităților ESG și de CSR ale companiei în comparație cu valoarea economică adăugată.
Care sunt capitalurile sustenabilității?
În mod obișnuit, „capitalurile” sunt definite astfel:
- Capital natural – stocul de resurse naturale regenerabile și neregenerabile care se combină pentru a produce un flux de beneficii pentru oameni. Aceste beneficii se numesc „servicii ecosistemice”.
- Capital social – rețelele de relații dintre persoanele care trăiesc și lucrează într-o anumită societate, permițând societății respective să funcționeze eficient. Aceasta include valoarea adăugată de către produsele, serviciile și activitățile organizației pentru comunitățile mai largi.
- Capital uman – cunoștințele, competențele și atributele forței de muncă a altor persoane din lanțul valoric care contribuie la succesul organizației. Ca o prescurtare, capitalul social și capitalul uman sunt adesea grupate într-o singură categorie.
Crearea de capital economic depinde de capitalul natural prin utilizarea resurselor, dar și datorită funcțiilor de reglare ale ecosistemelor (cum ar fi reglarea climei). Capitalul social și uman este important pentrucompanii , deoarece reprezintă o forță de muncă calificată și productivă, dar companiile pot avea, de asemenea, un impact extern asupra acestor capitaluri prin activitățile lor (cum ar fi poluarea).
Care sunt impactul și dependențele?
Impactul este reprezentat de efectele externe ale activităților de afaceri. Acestea pot fi negative (cum ar fi impactul poluării), dar pot fi și pozitive (cum ar fi beneficiile acumulării de humus pentru produsele ecologice). Impactul nu se reflectă, de obicei, în rezultatul final al companiei, dar se poate manifesta ca un risc sub forma presiunii și a amenzilor din partea părților interesate sau ca o oportunitate de poziționare pe piață.
Dependențele sunt efectele interne ale capitalului natural și social (și uman) asupra performanței companiei i. Acestea pot include accesul la resurse sau la forță de muncă calificată și au, de obicei, implicații asupra rezultatelor financiare ale companiei. Ele se pot manifesta ca riscuri, cum ar fi creșterea prețurilor din cauza lipsei de resurse, sau ca oportunități, cum ar fi investiția în soluții bazate pe natură pentru sechestrarea carbonului, protecția împotriva inundațiilor, îmbunătățirea calității apei sau suplimentarea mijloacelor de trai în lanțul de aprovizionare.
Care este diferența dintre capitalul natural și serviciile ecosistemice?
Capitalul natural reprezintă „stocul” de resurse naturale regenerabile și neregenerabile. Serviciile ecosistemice sunt „fluxurile” de beneficii pentru societate. O pădure ar reprezenta stocul de capital natural, în timp ce beneficiile pădurii – lemn, sechestrarea carbonului etc. – ar reprezenta serviciile ecosistemice sau fluxurile de beneficii.
Conceptul de stocuri și fluxuri are implicații importante pentru utilizarea sustenabilă a resurselor – dacă este utilizat în mod nesustenabil, stocul de capital natural se poate deteriora și poate deveni insuficient pentru a satisface nevoile societății și cerințele companiilor.
De ce este importantă biodiversitatea în ceea ce privește contabilitatea sustenabilităţii ?
Biodiversitatea este un concept conex important. Biodiversitatea stă la baza capacității capitalului natural (ecosistemele) de a funcționa și, astfel, de a oferi beneficii (servicii ecosistemice) oamenilor.
Cum ne poate ajuta gândirea de capital? Este întotdeauna necesară evaluarea monetară?
„Ceea ce se măsoară, se gestionează”, sau cel puțin așa spune proverbul. Afacerile sunt, prin concepție, orientate spre profit, însă rareori se întâmplă ca banii să fie singurul lucru important pentru o afacere. Capitalul natural, social și uman este necesar pentru succesul afacerii, dar, dacă nu este măsurat, gestionarea ineficientă a acestuia poate duce la rezultate ineficiente sau dăunătoare pentru organizații și părțile interesate ale acestora.
Evaluarea monetară nu este necesară, dar poate fi utilă ca modalitate de a traduce diferite aspecte materiale într-un limbaj de afaceri mai ușor de înțeles și care poate fi comparat și raportat direct în conformitate cu parametrii financiari. Acest lucru permite integrarea aspectelor legate de sustenabilitate în planificarea financiară.
De asemenea, existența unui sistem de măsurare comun permite evaluarea compromisurilor între diferitele aspecte economice, de mediu și sociale ale performanței companiilor.
Există standarde stabilite pentru contabilitatea sustenabilității?
Protocolul privind capitalul natural și Protocolul privind capitalul social și uman sunt standardele stabilite pentru evaluările corporative. În plus, există mai multe ghiduri specifice fiecărui sector și o serie de surse de date consacrate, cum ar fi Ecosystem Services Valuation Database (ESVD) și Global Value Exchange (GVE), precum și o gamă largă de surse științifice pentru probleme specifice. Nu ezitați să ne contactați și vă putem ajuta să navigați în lumea standardelor și datelor privind capitalul natural și social.
Cum se colectează datele primare?
Colectăm datele direct la nivel de locație (fermă, fabrică, parte interesată) prin interviuri sau prin trimiterea de chestionare (la distanță și la fața locului).