Subiectul pierderii biodiversității nu mai este abordat doar de biologi și ecologiști, ci a ajuns în prezent și în lumea afacerilor, în rândul publicului larg și în cele mai înalte eșaloane ale guvernului. Deoarece pierderea biodiversității la nivel global continuă într-un ritm amețitor, se vorbește deja tot mai des despre o 6-a extincție în masă.
Această pierdere a biodiversității are consecințe potențiale semnificative pentru oameni. Ecosistemele intacte furnizează servicii importante care stau la baza activităților economice – cum ar fi serviciile de polenizare sau purificarea naturală a apei. În 2020, Forumul Economic Mondial a calculat că peste 50 % din PIB-ul global depinde direct de natură, biodiversitate și servicii ecosistemice.
Conservarea biodiversității: COP15 și strategia UE privind biodiversitatea
Recunoscând importanța stopării și inversării pierderii biodiversității, guvernele mondiale s-au reunit în cadrul COP15 la Montreal, în cadrul Convenției ONU privind diversitatea biologică, în decembrie 2022. Subiectul de discuție a fost luarea unei decizii cu privire la obiectivele globale pentru biodiversitate – un „Acord de la Paris pentru biodiversitate”, având ca scop protejarea, refacerea și asigurarea rezilienței ecosistemelor lumii, astfel încât, până în 2050, să se realizeze viziunea de a trăi în armonie cu natura.
UE este liderul mondial decisiv în ceea ce privește promovarea biodiversității ca prioritate pe agenda politică. Biodiversitatea este integrată în întregul „Green Deal” al UE, recunoscând faptul că limitarea încălzirii globale la 1,5°C poate fi realizată numai cu ajutorul ecosistemelor intacte. Strategia UE privind biodiversitatea prevede că pierderea biodiversității ar trebui să fie stopată până în 2030, refacerea biodiversității ar trebui să înceapă în 2030, iar toate ecosistemele din UE ar trebui să se afle într-o stare bună de conservare până în 2050.
Pentru a atinge aceste obiective, țările UE sunt obligate să își extindă zonele protejate și să refacă natura. Companiile vor trebui, de asemenea, să facă parte din soluție. Restaurarea și îmbunătățirea naturii vor fi o cerință implicită pentru atingerea acestor obiective, ceea ce va permite alinierea cu planurile existente ale companiilor de utilizare a naturii pentru a compensa sau a insera emisiile reziduale ca parte a obiectivelor științifice.
Cerințele corporative privind biodiversitatea ca aspecte cheie ale CSRD și ale taxonomiei UE
Cerințele privind biodiversitatea corporativă se apropie cu pași repezi în următoarele luni, odată cu Directiva privind raportarea dezvoltării sustenabile a companiilor (CSRD) și taxonomia UE. Ambele vor impune noi obligații de raportare privind biodiversitatea pentru companii. Se așteaptă ca aceste cerințe să acopere nu doar operațiunile proprii ale companiilor, ci și lanțurile lor valorice din amonte și din aval.
Acestea au loc într-un moment în care UE ia măsuri drastice împotriva practicilor de „greenwashing” și face presiuni pentru o mai mare transparență în ceea ce privește sustenabilitatea companiilor în general. Se așteaptă ca includerea biodiversității în taxonomia UE să contribuie la catalizarea investițiilor în activități care favorizează biodiversitatea. Nu există încă versiuni finale ale CSRD și ale taxonomiei UE pentru biodiversitate, dar proiectele existente indică faptul că raportarea privind sustenabilitatea va deveni din ce în ce mai complexă în ceea ce privește biodiversitatea.
Sfaturi pentru companii: Cum să îndepliniți cerințele din ce în ce mai mari și să contribuiți la biodiversitate
Standardele corporative, cum ar fi Obiectivele pentru natură bazate pe știință (SBTN) și Task-Force for Nature-Related Financial Disclosures (TNFD) se apropie, de asemenea, de centrul atenției, bazându-se pe succesele SBTi și TCFD în domeniul climei. Biodiversitatea este, prin definiție, specifică unui anumit loc – astfel de date vor fi importante, dar adesea nu sunt ușor accesibile pentru companii. Având în vedere acest lucru, denkstatt recomandă să se înceapă destul de devreme cu colectarea de date, chiar dacă cerințele finale de expunere a CSRD nu sunt încă disponibile.
Mai mult, companiile pot începe deja să se familiarizeze cu cerințele proiectelor de SBTN și TNFD, începând cu o evaluare a materialității și o analiză de bază a biodiversității pentru a determina aspectele relevante pentru companie în materie de biodiversitate, atât în ceea ce privește subiectele, cât și în ceea ce privește locațiile. Cu toate acestea, ceea ce trebuie subliniat cu siguranță este faptul că, din cauza naturii specifice a biodiversității specifice fiecărui loc, va fi greu să se găsească soluții universale. Fiecare companie va trebui să își adapteze analizele și acțiunile la contextul său specific.
Pentru mai multe viziuni globale asupra biodiversității, consultați articolul de aici al Alianței Inogen, în care denkstatt are calitatea de membru.