ROCA Industry, deținut în mare parte de ROCA Investments, se remarcă ca fiind primul holding industrial din România, specializat în materiale de construcții și listat pe piața AeRO a Bursei de Valori București.
Cu investiții orientate către extinderea, dezvoltarea și consolidarea brandurilor locale autohtone și având ca obiectiv transformarea lor în lideri regionali, ROCA Industry contribuie la sporirea impactului pozitiv asupra economiei românești, punând accent pe sustenabilitate și pe criteriile ESG în sectoarele de activitate.
Uitându-te în urmă la pașii realizați de ROCA Industry în zona de dezvoltare sustenabilă și procesul prim de raportare, ce crezi că a fost cel mai greu și cum ați depășit barierele?
Alexandru Airinei: Orice început este dificil, cu atât mai mult când finalul nu este nici clar sau cel puțin conturat. Uitându-mă în urmă, cred că am beneficiat în cadrul ROCA Industry de condiții favorabile, însemnând deschidere completă din partea echipei de management, resurse, colegi motivați, o dorință generală de a face lucrurile cum trebuie încă de la bun început. Deținut în mod majoritar de ROCA Investments, ROCA Industry este primul holding industrial din România, specializat în materiale de construcții, listat pe piața principală a BVB, care investește în branduri locale cu istorie, cu scopul de a-i transforma în adevarați campioni regionali, în sectoarele în care activează.
Dacă ar fi să aleg totuși o singură provocare ce mi-a dat constant de furcă, ar fi setarea corectă a așteptărilor încă de la început și găsirea unui ritm potrivit de lucru.
Când am demarat tranziția către un model de business cât mai sustenabil, tocmai ne reveneam după șocul pandemiei Covid-19. Fără să stăm prea mult pe gânduri, am intrat în noua realitate dominată de creșterea prețurilor, dobânzilor, conflictelor la granițe, etc. În acea perioadă, sentimentul general era dominat de incapacitatea de a înțelege ce va urma, cât va dura și cum ne va afecta. În tot acest context, am parcurs procesul de stabilire a unei strategii de sustenabilitate atât de necesară nouă.
Odată ce înțelegi ritmul unui an din perspectiva cerințelor de sustenabilitate, înțelegi și cum să-ți dozezi eforturile. Raportarea și comunicarea rezultatelor nefinanciare către cei interesați este un subiect fierbinte, mai ales în prima parte a anului, făcând dovada că lucrurile se întâmplă și respectând totodată un anumit standard. O alegere inspirată pentru noi a fost parteneriatul cu denkstatt, care ne-a inițiat și ghidat de-a lungul procesului de raportare, pe care l-am implementat la nivelul holdingurilor noastre, ROCA Industry și ROCA Agri RDF.
Ce riști și ce câştigi în afaceri dacă nu treci azi la un model de business aliniat principiilor ESG și nu înțelegi tranziția?
Alexandru Airinei: Dacă ar fi atât de evidente riscurile și câștigurile tranziției către business-uri mai sustenabile, nu am mai avea nevoie de acorduri climatice sau directive europene de raportare, însă, din nefericire, nu ne aflăm încă în acel moment.
Pentru un antreprenor român trecut prin nenumăratele dificultăți ale anilor ’90, competiția generată de multinaționalele intrate în țară după aderarea la Uniunea Europeană, criza din 2008, pandemia, etc., discuția legată de alinierea principiilor ESG este de cele mai multe ori văzută drept un moft sau un ‘nice to have’, un obstacol major în calea reușitei sale. De aici pornim discuția, de la realitatea din teren, de la gap-ul mare dintre Vest și Est.
Inevitabil, toate companiile fac parte dintr-un mediu competitiv, unul în care diverși factori pot asigura succesul sau eșecul acestora. Pentru cei mai cinici, alinierea la considerentele ESG este o simplă analiză de costuri versus beneficii, input versus output, alb sau negru, iar cât timp cifrele nu sunt afectate și efortul nu este suplimentar, atunci tranziția poate avea loc. În realitate, efortul este considerabil mai mare, de cele mai multe ori costurile sunt imediate, iar beneficiile se văd pe termen lung.
Tranziția nu va fi aceeași pentru toată lumea implicată. Vor exista mereu atât pionieri cât și repetenți, la fel de bine riscurile vor fi împărtite tot de aceștia. Pionierii sunt cei care vor forța inovația, vor găsi noi soluții problemelor existente, își vor impulsiona industriile și sectoarele din care fac parte, toate acestea venind de cele mai multe ori cu un cost adițional și timp de implementare crescut. Pentru cei care au întârziat tranziția, riscul este constant, fie te adaptezi sau riști să îți pierzi clienții, furnizorii, angajații, investitorii, etc.
Pe lângă efortul depus în cadrul acestei tranziții, la fel de important este să înțelegem cine este ROCA Investments și de unde am pornit. ROCA Investments este compania cea mai dinamică de private equity din România, care investește majoritar în companii antreprenoriale românești, de dimensiune medie, și care vizează transformarea acestora în performeri în sectoarele strategice în care activează, prin intermediul holdingurilor sale, ROCA Industry, în industrie, și ROCA Agri RDF, în agricultura. Cu acest istoric solid de a face performanță în ce ne propunem, am adoptat și am implementat principiile de sustenabilitate în cadrul celor două holdinguri.
Procesul de raportare a făcut puțină lumină în casă, presupun. Care crezi că ar fi rețeta perfectă ca o companie să își îmbunătățească performanțele pe termen lung în aria ESG? Cum poate ea contribui la obiectivul global al UE de neutralitate climatică?
Cum privești subiectul ESG din perspectiva unui manager de fond de investitii? Ce consideri că este relevant? La ce se uită un investitor și de ce?
Alexandru Airinei: Nu cu mult timp în urmă, am participat la un eveniment global dedicat investitorilor privați. Pe lângă temele clasice abordate, si ESG-ul a fost printre subiectele de interes. Chiar dacă în cele 3 zile de desfășurare a conferinței au fost peste 4 mii de vizitatori, în sala dedicată ESG-ului nu se aflau mai mult de 100 de persoane. Din toate discuțiile, un moment îmi rămâne întipărit în memorie, când unul dintre vorbitori a oferit un răspuns remarcabil la întrebarea: “Ce putem face suplimentar pentru a-i convinge pe cei care în prezent nu fac nimic sau aproape nimic în domeniul dezvoltării sustenabile?”. Răspunsul a fost simplu și convingător: „Nothing! More opportunity to grow for you!”
În esență, răspunsul pare nefiltrat și pragmatic, însă pune stop discuției legate de un alt nou inceput, ori de o noua revolutie. Lucrurile se află in miscare de cativa ani în direcția dezvoltarii sustenabile, iar cei care refuză să creadă ori să înțeleaga aceasta noua paradigma se vor regasi tot mai frecvent intr-un univers aflat in continua micsorare. Desigur, dacă momentul pragmatismului și al scepticismului a fost depășit, iar datele existente sunt suficiente, investitorul poate începe să ia in calcul eventualele riscuri și oportunități ale considerentelor ESG prezentate de posibila investiție.
Inainte de orice noua investitie, treaba ta ca manager de fond prespune sa iti faci temele cat poti de bine si sa intelegi cum anume asiguri ca respectiva companie va genera valoare adaugata in continuare, in linie cu asteptarile initiale. Personal, cred ca verificarile suplimentare in linie cu multe din considerentele ESG sunt necesare pentru luarea unei decizii informate. Exista sau nu o strategie de decarbonizare, existenta unor planuri de eficientizare energetica, politici si proceduri de guvernanta comunicate tuturor membrilor din organizatie, proceduri clare privind siguranta angajatiilor, si multe alte aspecte similare, ce contribuie la o imagine generala a situatiei curente din compania respectiva.
Revenind de la teorie la practica, in realitatea locala datele existente sunt mult mai putine, iar considerentele ESG nu pot fi suficient de bine argumentate in aceasta faza. Tocmai din acest motiv, prin noua directiva europeana de raportare a sustenabilitatii CSRD, avem toate motivele sa credem ca tot mai multe companii vor incepe sa isi puna problema acestor criterii de sustenabilitate, sprijinind astfel interesul investitorilor dornici sa investeasca in dezvoltarea lor.
Înainte de orice nouă investiție, rolul unui manager de fonduri presupune să-și facă temele cât de bine poate și să înțeleagă cum va asigura că respectiva companie va genera în continuare valoare adăugată, în concordanță cu așteptările inițiale. Personal, cred că verificările suplimentare, în linie cu multe dintre considerentele ESG, sunt necesare pentru luarea unei decizii cat mai informate. Cateva exemple: daca există sau nu o strategie de decarbonizare, planuri de eficientizare energetică, politici și proceduri de guvernare comunicate tuturor membrilor organizației, proceduri clare privind siguranța angajaților și multe alte aspecte similare, care contribuie la o imagine generală a situației curente din respectiva companie.
Revenind de la teorie la practică, în realitatea locală, datele existente sunt mult mai puține, iar considerentele ESG nu pot fi suficient de bine argumentate în această fază. Tocmai din acest motiv, prin noua directivă europeană de raportare a sustenabilității CSRD, avem toate motivele să credem că tot mai multe companii vor începe să-și pună problema acestor criterii de sustenabilitate, sprijinind astfel si interesul investitorilor dornici să contribuie la dezvoltarea lor.
Îți mulțumim Alexandru pentru interviul și timpul acordat.
Și eu vă mulțumesc.